Atentia, miscarea, vocea, respiratia… alegeti una dintre acestea, sau doua, sau chiar pe toate, pentru a va aprofunda si rafina trairile amoroase. Acest articol va învata cum sa procedati.

Cunoasterea propriului corp nu este doar o premisa pentru bunastare psihofizica si pentru o sanatate solida, ci poate fi chiar punctul de plecare în  cautarea interioara. Într-adevar, potrivit învatamintelor multor discipline spirituale, înainte de a calatori în sferele mai subtile ale propriului psihic, de a coborî în tenebrele subconstientului sau de a urca în planurile celeste ale experientelor extatice, este necesar sa ne înradacinam puternic în corpul fizic si sa eliberam energiile sale blocate.

Altminteri, calatoria spirituala risca sa se piarda în ipocrizie sau în acel conflict între corp si minte de care suferim mai mult sau mai putin cu totii, deoarece face parte din patrimoniul nostru subconstient colectiv sau individual.

La prima vedere, placerea este lucrul pe care toti îl doresc cel mai mult în viata, pe care toti îl cauta, iar viata de cuplu devine, uneori, un loc în care se vâneaza placerea. Dar, în timp ce noi urmarim cu totii sa dobândim placerea, scapa atentiei noastre faptul ca, într-un anumit sens, noi însine ne blocam accesul la ea. De fapt, fiecare dintre noi e obisnuit cu un anumit prag de placere, însa, daca placerea tinde sa depaseasca acel nivel, în sistemul nostru psihofizic se declanseaza anumite sisteme de alarma si, mai mult sau mai putin inconstient, actionam în sensul inhibarii cresterii sale. Asta daca ne referim strict la placerea senzoriala, perceputa prin intermediul corpului.

Însa, daca ne ghidam dupa învataturile traditiilor spirituale tantrice, folosindu-ne de ceea ce corpul traieste prin intermediul simturilor ca placere si de deschiderea acestor porti senzoriale putem obtine controlul paranormal al corpului si al mintii. Astfel, excitatia tactila, prin impulsurile senzoriale extrem de placute, blocheaza pur si simplu gândirea prin intermediul senzatiilor intense provenite de la receptorii hipersensibili de la nivelul organelor sexuale. În acest mod, agitatia mentalului este depasita si fiinta se topeste gradat în regatul sublim al constiintei supramentale, fuzionând beatific cu Dumnezeu, împreuna cu fiinta iubita cu care reconstituie în acest mod cuplul divin arhetipal Shiva – Shakti, constiinta – natura.

Deseori ne gândim ca, pentru a creste cota placerii din viata noastra – în special din viata noastra sexuala – trebuie sa avem un partener potrivit, sa ne aflam într-o situatie convenabila, sa existe o anumita atmosfera, sa cunoastem o anumita tehnica, sa ne aflam în ziua potrivita, etc. Pe scurt, de prea multe ori exista tendinta de a cauta premisele placerii în exteriorul nostru: în persoana iubita, în destin, în circumstante s.a.m.d.Textele tantrice traditionale mentioneaza ca daca cei doi iubiti trec dincolo de viziunea obisnuita pe care o au despre despre ei însisi ca barbat si femeie, despre cadrul ambiental si temporal în care se desfasoara actul amoros pot sacraliza prin transfigurare si autotransfigurare  ceea ce e manifesta în acele momente alchimizând trairile, energia sexuala, placerile senzoriale intense într-o adevarata forta care îi propulseaza pe cei doi catre extazul cosmic numit si samadhi.

Dar, cu cât ne întelegem mai profund psihicul, cu atât mai mult ne dam seama ca putem fi chiar noi regizorii placerilor noastre si ca factorii care ne sunt la dispozitie îi putem controla sau modifica în functie de obiectivele noastre. Aceasta se realizeaza prin amplificarea constiintei, folosindu-ne de cele patru chei ale placerii. Este vorba de acele placeri profunde care cuprind trupul si sufletul, urmând ca apoi sa traverseze zonele abisale ale subconsientului nostru si sa se înalte în sferele spiritului nostru pâna la contopirea ultima cu Divinul.

Atunci când utilizam cele patru chei, nu doar ne deschidem corpul fata de o bunastare sporita, dar începem sa ne îmbogatim întreaga noastra viata afectiva si sexuala într-un mod pe care nici nu ni-l putem imagina înainte de a-l fi experimentat.

Cele patru instrumente valide pentru a aduce fericirea în fiinta noastra sunt urmatoarele: 1. atentia, 2. miscarea si ritmul, 3. vocea si sunetul, 4. respiratia.

De regula avem acces spontan la una sau maxim la doua dintre aceste chei, cu care ne simtim în largul nostru fara prea mari dificultati. Unii se simt atrasi de dans, de miscare, altii au o respiratie libera si profunda.  Unii acorda instinctiv o mai mare atentie lucrurilor pe care le percep, iar altii sunt mai sensibili la sunete si cântec.

1. Atentia

Prin atentie, în contextul la care face referire articolul nostru, întelegem “constiinta cu privire la corp”. Permitem prea des atentiei noastre sa se îndrepte catre exterior, ramânând în schimb insensibili la ceea ce se petrece în noi. Suntem atenti nu la ceea ce facem, la ceea ce suntem, la ceea ce gândim, ci la ceea ce face si gândeste persoana iubita – sau în general, la ceea ce se exprima în jurul nostru: la ceilalti , la muzica pe care o ascultam, la ce vedem în mediu sau la televizor, la ce citim în ziare. Alteori suntem “absenti”, nefiind în prezent cu mintea: ne gândim la serviciu, fantazam cu privire la ceea ce ne dorim, ne gândim deja la ceea ce vom face dupa ce vom termina de facut ceea ce, de fapt, nu facem deloc, deoarece ne gândim la cu totul altceva. Pe scurt, ne lasam conditionati de situatii, de împrejurari, iar rezultatul este ca ne trezim cu o insatisfactie ori cu o plictiseala pe care apoi le descarcam asupra persoanei iubite, învinovatind-o ca si cum ea ar fi cauza.

În toate aceste cazuri, punctul focar al costiintei noastre este departe de corpul nostru, de fiinta noastra, iar acest fapt impune anumite limite posibilitatii noastre de a ne bucura de placere, deoarece placerea o putem percepe doar înauntrul corpului si chiar si asa-numitele placeri cerebrale devin astfel doar în masura în care provoaca, ele însele, senzatii corporale placute ca urmare a imaginilor, fanteziilor sau cuvintelor semnificative.

Solutia la toate aceste probleme este perceperea corpului nostru din interior, închizând ochii si facând o introspectie fiintei noastre. Vom sesiza astfel unde anume corpul nostru este tensionat, rigid, unde pare a fi blocat de a simti orice perceptie, sau dimpotriva, unde anume este fluid, sau vibreaza. Apoi putem trece sa percepem starea afectiva în care ne aflam, unde anume traim anumite emotii sau sentimente, care sunt gândurile noastre, spre ce se îndreapta si de ce natura sunt ele.

Toate aceste observatii le putem nota sau le putem discuta chiar cu persoana iubita, daca realizam acest exercitiu împreuna cu ea. În felul acesta prin focalizarea atentiei asupra noastra vom dobândi constiinta propriului corp, iar ulterior putem largi aceasta constiinta la a-l privi ca pe templul sacru al sufletului nostru. Aceasta transfigurare a corpului mentinuta prin focalizarea atentiei si raportarea noastra launtrica la sfere elevate de constiinta ne conduce treptat de la senzatiile placute intense, dar superficiale la perceptii ancestrale paradisiace.

Miscarea este o cheie optima pentru a intra în fluxul energiei propriului corp si pentru a observa modul în care aceasta energie se modifica si se amplifica. Chiar daca gesturile (în special în context amoros) tind sa se repete odata cu trecerea timpului si devin de-a dretul o rutina care lipsesc lucrul cel mai frumos din lume de acea prospetime efervescenta care exista în momentele în care totul era nou, putem totusi începe sa învatam din nou sa ne miscam în mod creativ.

Un exercitiu care ne poate face sa redescoperim antica placere a miscarii corpului este „dansul redus la origini” care contine de fapt o serie de miscari spontane si libere, care exprima stari ale sufletului prin intermediul unor gesturi armonioase ori bruste, ori aparent lipsite de semnificatie.

Acest exercitiu distractiv si relaxant, însotit de un fragment muzical care sa aiba un ritm continuu, dar nu agresiv, are drept scop sa ne faca sa devenim mai constienti de diferitele parti ale corpului, de a elibera de tensiuni acele parti  de care nu suntem constienti si de a readuce energia într-un flux mai omogen. Lucrul cel mai important este acela de a nu urma o idee sau de a prefigura o miscare, ci de a accepta cât mai mult posibil impulsurile care ne vin de la corp sub impactul muzicii.

Acest exercitiu se poate realiza de unul singur sau împreuna cu persoana iubita, se poate stabili si un contact fizic între partile respective ale corpului, dar atentia ramâne mereu focalizata asupra corpului nostru, nu trece asupra celuilalt, ci ramâne doar asupra miscarii noastre. La un moment dat ne putem abandona în miscare astfel încât întreaga noastra fiinta sa intre în rezonanta cu elementele primordiale ale universului: focul, apa, aerul, pamântul astfel încât miscarea noastra sa devina un adevarat dans cosmic. Trairile care apar atunci traverseaza zona de dans chatartic in care corpul se elibereaza si simte placere spre zone în care senzatia corporala dispare, percepând doar miscarea în vibratii universale datatoare de fericire.

3. Vocea si sunetul

Cuvintele sunt rezultatul unor înmanuncheri de sunete, iar modulatia lor da tonul sau mai bine zis imprima nivelul de vibratie energetica la care rezoneaza. Foarte multe persoane fuzioneaza amoros într-o tacere absoluta, în timp ce altele simuleaza, prin intermediul sunetelor, placeri pe care nu le simt, dar pe care le cred oportune în situatii date. Atât sunetul neexprimat cât si cel filtrat si modificat de minte inhiba placerea autentica si închid usa placerilor mai profunde.

Ceea ce la originea tantrismului era utilizarea spontana a sunetelor, care pe de o parte exprima o stare de suflet si pe de alta parte o consolida, devine, pe masura  ce se desfasoara istoria tantrismului si a yogai, din ce în ce mai rafinat si mai ritualizat. Noi urmarim sa utilizam din nou sunetele în sens arhaic, anume pentru a „goli” mintea de miile de gânduri si concepte, iar nu pentru a le înlocui cu altele. Si pentru aceasta, vom urmari sa emitem spontan sunete, fara sa ne gândim deloc la sensul lor. Vom da frâu liber tuturor sunetelor care vor sa iasa, lasându-ne corpul liber sa se exprime în voie.

Aceasta e o metoda de detensionare a întregii fiinte, pe cât de distractiva, pe atât de profunda, eliberându-ne mintea de gânduri parazitare si de încifrarile psihoemotionale aflate la nivel corporal. Sunetele în forma lor primara duc la eliberarea de tensiuni si la mentinerea constiintei la un nivel arhaic, eventual hedonic, dar sunetele siderale poarta fiinta în cele mai înalte sfere de constiinta divina.

4. Respiratia

Respiratia este, poate, cea mai inconstienta dintre toate functiile noastre; în vreme ce senzatiile, emotiile si gândurile se schimba, respiratia ne însoteste de la nastere la moarte desi, chiar si ea poate avea unele modificari pe parcursul vietii.

Respiratia este legata de caracterul unei persoane, iar „modificarea respiratiei” este un exercitiu care poate fi usor sau greu, depinzând de  implicarea cu care ne angrenam si de blocajele la nivel corporal pe care le avem. De fapt, modificarea respiratiei elibereaza, pas cu pas, fiinta noastra de lumina.

Din acest motiv, observarea respiratiei constituie una dintre practicile fundamentale aflate în diferite traditii spirituale printre care si în yoga. În plus, focalizându-ne atentia asupra respiratiei, vom observa ca emotiile vin si pleaca, ca uneori, pot sa alterneze rapid si pot sa treaca pentru a lasa loc la ceva ce este dincolo de emotii. Foarte probabil, vom observa si o multime de gânduri, amintiri, idei autocritice sau sceptice. Important este ca atunci când suntem asaltati de astfel de gânduri, sa nu ne lasam purtati de acestea, deoarece, gândurile tind sa creeze alte gânduri, care la rândul lor, tind si ele sa dea nastere la alte gânduri, s.a.m.d.

Noi trebuie doar sa le observam, sa ne detasam de ele, fara a emite judecati asupra naturii gândurilor si sa ne reîntoarcem la respiratie. La sfârsit vom simti o eliberare nu numai la nivel corporal, ci si psihoemotional. În timp, practicate regulat, aceste exercitii de respiratie duc si la modificari ale starii de constiinta.

Am vazut care sunt cele patru chei ale pacerii, vom urmari în continuare sa le introducem si în viata noastra amoroasa.

Atentia va fi îndreptata asupra senzatiilor pe care le simtim în corpul nostru. Mai ales, vom îndrepta atentia asupra zonei de contact dintre corpul nostru si corpul persoanei iubite, fiind atenti ca perceptia sa fie spontana, adica sa nu fie ghidata de ideea cu privire la ceea ce ar trebui sa simtim, cum si unde anume se produc aceste senzatii. Dimpotriva, focalizându-ne asupra senzatiilor realmente percepute, si care câteodata sunt cu totul altfel decât spectaculare sau entuziasmante, vor reusi sa rupem valul iluziilor si sa avem acces la senzatii mai subtile si mai apropiate de realitate. Vom urmari sa observam ceea ce se petrece în interiorul nostru în timp ce facem dragoste, fara a judeca cu mintea natura acestor senzatii.

Miscarea si ritmul. În timpul fuziunii amoroase, trebuie sa permitem corpului nostru sa se miste în mod liber, necenzurat, fara limite impuse. Daca ni se pare dificil, ne putem ajuta de o partitura muzicala care sa ne inspire si vom discuta cu fiinta iubita despre aceasta dorinta a noastra de a ne misca corpul în voie, pentru a nu aparea momente delicate surprinzatoare în timpul actului amoros. Aceste miscari vor deschide poarta catre ce-a de-a treia cheie a placerii.

Sunetele si vocea vor urmari miscarea realizata de noi în timpul fuziunii amoroase, scotând în evidenta senzatiile si emotiile noastre. Poate la început  va fi mai dificil pentru unii dintre noi, dar pe parcursul jocului amoros ne vom da seama ca aceste „emisii vocale” (de orice forma si intensitate, chiar si cele mai ciudate) elibereaza mintea, deblocheaza toracele, stomacul si pântecele. Asadar, nu este vorba de a produce gemete de placere, ci de a ne relaxa pentru a ajuta emotiile si sentimentele noastre sa se exprime liber.

Odata cu miscarea libera a corpului si cu producerea sunetelor, respiratia va curge altfel decât de obicei. Vom începe sa facem dragoste într-un mod mai constient si, poate, într-o modalitate diferita de cea cu care suntem obisnuiti.

Daca respiram mai profund si cu un ritm mai fluid, observam transformarile starilor pe care le traim si ne simtim atinsi în centrul emotiilor noastre. În ritualul nostru amoros, trebuie sa începem sa respiram profund deja de la primul sarut si în timpul preludiului, nu doar când suntem la apogeul excitatiei. Iar în timp ce respiram profund, sa consolidam contactul cu persoana iubita prin intermediul privirii: sa respiram profund, sa ne deschidem fata de propriile sentimente privind-o în acelasi timp pe persoana iubita, simtind în acelasi timp energia deosebita care se amplifica între noi.

tunci când amplificam nivelul energetic al celor patru chei ale placerii si aducem o mai mare constienta în corpul si în mintea noastra, vom putea astfel sa descoperim în propria fiinta resurse inepuizabile de fericire, prin trairea intensa a senzatiilor si emotiilor minunate împreuna cu fiinta iubita. Vom realiza astfel, ca nu mai avem nevoie de stimuli exteriori pentru a ne simti bine în corpul nostru, ca de fapt, toata aceasta frumusete si stare de împlinire vine din centrul fiintei noastre si emana în toata splendoarea în exterior. Si daca prin aceasta satisfactie a simturilor aspiram catre implinirea noastra la toate nivelele fiintei: corporal, psihomental si spiritual putem prin transfigurare si orientare transcendenta trai beatitudinea sexuala ca stare de fericire oceanica, inefabila.

Home

Zodiac

Kama Sutra

Tantra

Dictionar

Sfaturi

Contact

   Forum

Horoscop zilnic

Bancul zilei

Poza zilei

Clipul zilei

Stirea zilei